În domeniul protecției împotriva coroziunii putem vorbi despre protecție pasivă (de ex. straturi de protecție) și, respectiv, activă (materiale de bază rezistente la coroziune).
Oțelurile inoxidabile și rezistente la acizi austenitice, precum materialele de bază pentru șuruburi A2 și A4, se încadrează în categoria protecției „active” împotriva coroziunii datorită elementelor lor de aliere (Cr, Ni, Ti, Nb, Mo etc.).
Aceste oțeluri inoxidabile și rezistente la acizi conțin cel puțin 16% crom (Cr) și rezistă substanțelor oxidante. Creșterea conținutului de crom (Cr) și, după caz, a altor elemente de aliere, precum nichelul (Ni), molibdenul (Mo), titanul (Ti) și niobiul (Nb), sporește rezistența la coroziune. Aceste elemente de adaos influențează și proprietățile mecanice ale materialului, ceea ce se poate observa în funcție de utilizare. Utilizarea altor elemente de aliere are loc numai în scopul îmbunătățirii suplimentare a proprietăților mecanice (de ex. azot, N) sau al îndepărtării impurităților (sulf, S).
Oțelurile inoxidabile și rezistente la acizi austenitice nu se caracterizează, în general, prin magnetizabilitate, cu toate acestea, în timpul deformării la rece materialul se durifică și se poate magnetiza durabil. Acest lucru nu are însă niciun efect asupra rezistenței sale la coroziune.
În practică, atât oțelurile inoxidabile, cât și cele rezistente la acizi se pot coroda în diverse moduri, ale căror forme cele mai frecvente sunt prezentate în figură. Descrierea mai detaliată a fiecărui caz poate fi citită mai jos:
- a.Tipuri de coroziune care apar pe suprafață, de ex.:
- infecție de coroziune
- coroziune de suprafață
- coroziune locală
- b.coroziune de contact
- c.de tensiune și
- d.factori mecanici
01Infecție de coroziune
Când particule de oțel carbon („oțel normal”) aderă la suprafața oțelului inoxidabil sau rezistent la acizi, în prezența lor se formează mai întâi pete de rugină, iar apoi, în contact cu oxigenul, se poate forma rugină extinsă. Dacă aceste zone nu sunt curățate sau îndepărtate, acest lucru poate provoca coroziunea locală, electrochimică a oțelului austenitic.
Cauzele posibile ale apariției sale:
- utilizarea unor scule care au fost folosite anterior și la oțel carbon
- depunerea particulelor metalice incandescente formate în timpul utilizării polizorului unghiular sau în timpul sudării
- obiecte metalice ruginite (de ex. bucăți de fier ruginite, șuruburi, vase etc.) care intră cumva în interacțiune cu suprafața oțelului inoxidabil sau rezistent la acizi
- particule de oțel carbon antrenate de apă…
02Coroziune de suprafață
Aceasta este starea în care suprafața ruginește uniform. Poate fi eliminată prin alegerea materialului de bază corespunzător. Sunt disponibile rezultate ale testelor de laborator privind rezistența oțelurilor la diferite substanțe chimice, ținând cont de concentrația și temperatura acestora.
03Coroziune locală
Pe suprafață se văd pete, găuri sau cavități de coroziune. Poate apărea, de ex., în mediul umed sau cu stropiri al substanțelor cu conținut de clor (de ex. în jurul bazinelor). Diverse impurități, respectiv depuneri de rugină, pot declanșa de asemenea coroziune locală, de aceea elementele de fixare trebuie curățate în mod regulat de astfel de depuneri.
04Coroziune de contact
Când creăm un contact direct între metale cu compoziție diferită într-un mediu umed, ia naștere un electrolit și apare coroziunea de contact, în care anodul (partea mai pozitivă) este distrus.
Pentru a evita acest lucru, trebuie să avem grijă de următoarele:
- Să evităm posibilitatea formării mediului electrolitic
- Să izolăm punctele de contact cu cauciuc, material plastic sau alt strat de acoperire, împiedicând contactul direct al metalelor cu potențial diferit
- Să evităm combinarea materialelor diferite ori de câte ori este posibil, astfel, printre altele, să potrivim ca și calitate șuruburile, piulițele și șaibele cu materialul elementelor de structură conectate
05Coroziune sub tensiune
Tensiunea internă care ia naștere la sudarea materialelor poate provoca de asemenea coroziune. Acest tip de fenomen de coroziune se observă cel mai adesea în medii industriale în care materialele sunt supuse unor forțe mecanice de tracțiune și de întindere semnificative.
Oțelurile austenitice sunt deosebit de sensibile la coroziunea sub tensiune în medii cu conținut de clor. În această privință, factorul de temperatură are o importanță deosebită, 50°C fiind de exemplu deja un domeniu critic.
06Coroziune mecanică
În timpul prelucrării mecanice, de exemplu la găurire, șlefuire, polizare sau altă deformare la rece, în zonele afectate, unde se deteriorează stratul de oxid de suprafață care protejează oțelul austenitic, poate apărea rugina. Soluții recomandate pentru eliminarea sa oferă agenții de pasivare, care accelerează refacerea stratului de oxid de suprafață.
Lasă un răspuns