Apele uzate nu se opresc niciodată

La epurarea industrială a apelor uzate folosim fitinguri pentru țevi în foarte multe domenii. În aproape orice tip de stație de epurare a apelor uzate, în uzinele de prelucrare a laptelui și a fructelor, în abatoare, în laboratoare și în alte facilități.

Cu sudura TIG putem asambla mult mai multe lucruri direct la fața locului. În multe cazuri montăm în condiții extreme, de exemplu sub bazine, în interiorul căminelor, unde este foarte greu de sudat. Deseori lucrăm pe scară, pe schelă, sau pur și simplu atârnăm în chingi de siguranță, ceea ce îngreunează munca. În astfel de cazuri este mult mai ușor să realizăm legături filetate sau cu flanșă, pe care le avem întotdeauna la noi.

Proiectarea începe cu evaluarea stării uzinei respective și cu analiza posibilităților de extindere ulterioară. Ne uităm ce solicitare înseamnă evacuarea apelor uzate, facem și analize de laborator, ca să aflăm care este valoarea PH-ului, respectiv cât este cantitatea zilnică de apă pe care trebuie să o epurăm. În general, cantitatea de apă evacuată variază între 10 și 1200 m3/zi (aproximativ volumul a două bazine de antrenament de la o piscină sportivă). Din acești parametri de bază putem întocmi planul, adică de câți m3/oră trebuie să fie sistemul de mașini pe care îl asamblăm. Acest lucru dă deja diametrul fitingurilor, adică dimensiunile în care lucrăm.

Folosim mai ales elemente de sistem de doi țoli, pentru că la acest diametru putem lucra deja cu o capacitate care este potrivită pentru majoritatea uzinelor noastre, iar acest lucru dă deja și baza de plecare pentru proiectarea ulterioară. Dimensiunile țevilor și ale fitingurilor, respectiv dimensiunile de racordare ale pompelor alese trebuie armonizate în acest moment, pentru a stabili care să fie filetul interior și care cel exterior.

Pe baza planului întocmim o listă preliminară de materiale, care ne stabilește din ce subansambluri se va compune următoarea noastră lucrare. De mai mulți ani avem mare grijă să folosim întotdeauna componente uzuale, pe care la nevoie le putem înlocui oricând cu piese de schimb. Cu această tehnică putem economisi mult timp, iar componentele rămase pot forma baza sistemului următor și a lucrărilor de service.

Acolo unde trebuie să tratăm apa uzată cu acid sau bază concentrată, simplul oțel inoxidabil A2 nu mai face față, în locul lui trebuie să folosim următorul grad de material. Cred că am încercat o dată și cu o piuliță rezistentă la acizi de calitate A5, însă acolo unde a trebuit să lucrăm cu acid clorhidric concentrat, nici acel material rezistent la acizi de grad înalt nu a mai făcut față și, după aproximativ un an și jumătate, s-a distrus și el complet. În mod interesant, până la urmă am putut rezolva problema cu o componentă din sticlă. Menționez acest lucru doar ca pe o curiozitate. Acidul clorhidric concentrat este o substanță periculoasă.

Mașina pe care o montăm fie o comandăm noi înșine spre fabricare, fie o cumpărăm gata făcută. Dacă achiziționăm un echipament de filtrare, acolo mașina începe de obicei cu o flanșă fixă din oțel inoxidabil și se termină cu una la fel, iar noi trebuie să construim rețeaua de țevi mai departe de aici. Din acest punct trecem deja la material plastic, lucrăm cu sisteme de flanșe libere, cu care este mai ușor de reglat poziția găurilor. Cu conducte din PVC îmbinate prin lipire se poate face o lucrare de foarte bună calitate, cu acelea sistemul rezistă într-adevăr și „o sută de ani”, de aceea ne place să le folosim. Aici trebuie să alegem și șuruburi NONOX care să mențină această îmbinare cu flanșă și pe termen lung.

Construim mașini de filtrare lungi de 4-5 metri, pentru că acolo unde trebuie pompate zilnic 1000 m3 de apă, doar aceste mașini uriașe pot îndeplini sarcina. Mini-filtre montate în țeavă nu folosim din cauza solicitării mari; acestea ar trebui curățate și schimbate din oră în oră.

La sistemele de robinete folosim multe supape de reglaj. Trebuie să reglăm viteza de curgere a anumitor tronsoane de țeavă și, întrucât pe acestea le construim din elemente îmbinate prin lipire, în astfel de locuri folosim și robinete cu racordare prin lipire, la care însăși bila de închidere este făcută tot din material plastic rezistent la acizi și la baze. În cazuri foarte rare folosim robinete și robinete cu bilă din oțel inoxidabil, mai mici, de jumătate și de trei sferturi de țol. Acolo unde lucrăm cu diametre mult mai mici decât diametrul principal de curgere, pot intra în discuție și robinete mai mici, rezistente la acizi. Închiderea și deschiderea curgerii apelor uzate le rezolvăm însă de obicei cu robinete din material plastic. Mai ales la montajele de la fața locului, acestea sunt foarte ușor de manevrat. La mașina principală de epurare, care este făcută în întregime din materiale rezistente la acizi, există niște țevi mici, cu diametrul de 10-12, așa-numitele țevi de recirculare, unde pe fiecare țeavă trebuie montate robinete de reglaj.

Beneficiarii noștri așteaptă de obicei de la noi să schimbăm robinetele cam la fiecare 2-3 ani, chiar dacă încă funcționează bine. În ele stă ascuns „sufletul mașinii”, condițiile reglajului precis. Dacă sunt puțin mai uzate, au joc sau pornește pe ele orice fel de coroziune, atunci mașinile merg mai imprecis. Dacă apa uzată nu este chiar atât de corozivă, în sistem intră robinete simple din cupru nichelat. Acolo unde PH-ul are un efect puternic distructiv, lucrăm însă numai cu robinete rezistente la acizi.

Tehnica de pompare cuprinde mai multe principii de funcționare. Există pompe care pot produce o presiune mare și există altele care, în schimb, produc un debit volumic mare. În industria laptelui nu este nevoie de presiune mare, în schimb se lucrează cu debit volumic mare, de aceea la ei orice fel de îngustare reduce performanța întregului sistem din industria laptelui. Ei se străduiesc așadar întotdeauna să păstreze diametrul maxim al pompei chiar și în țeavă. În schimb, la apele uzate lucrăm la presiune mare, de aceea pe noi nu ne deranjează o scădere minimă de diametru: la 6/4 țoli, furtunul de 50 se consideră deja o scădere de diametru. Într-o fabrică de lapte laptele se strică din cauza asta, de aceea ei trebuie să construiască fiecare tronson de țeavă la un diametru aproape identic.

Pe lângă acestea, dimensiunile furtunurilor tot nu sunt standardizate, doar fitingurile. Practica este așadar că sunt tot atâtea dimensiuni de furtun câți producători de furtunuri, de aceea și furtunurile ni le cumpărăm întotdeauna de la aceeași firmă, pentru că astfel economisim timp și evităm supărările. La realizarea unui sistem complet economisim în felul acesta chiar și o zi de muncă în plus, așa că nici din acest motiv nu ne place să ne schimbăm furnizorii. Chiar dacă eventual trebuie să așteptăm după vreo componentă, merită, pentru că diametrul furtunului și capătul de furtun corespunzător nu sunt articole tehnice standardizate, ci produse specifice fiecărui producător.

La tratarea apelor uzate nu este recomandabil să folosim supape de reținere, pentru că, dacă sub membrana de închidere ajunge vreo impuritate în bucăți – iar în apa uzată există așa ceva – atunci o poate bloca și nu mai poate împiedica următoarea curgere inversă. Am încercat noi deja în multe locuri, începând de la cea cu bilă, prin cea cu membrană cu lamelă și arc, iar în altă parte cu variante speciale. Peste tot experiența a fost că, pe termen lung, din păcate, nu sunt sigure în exploatare, așa că noi lucrăm cu un sistem puțin diferit, cu care întrerupem curentul de apă.

Esențialul este să lăsăm pe seama fizicii ca, atunci când pompa se oprește, să se poată goli imediat înapoi și, prin aceasta, și țeava să poată rămâne goală – de aceea de cele mai multe ori nu folosim supapă de reținere, ci doar la dozarea substanțelor chimice. Anume, dacă dozăm substanța chimică în jos, atunci, când pompa de dozare se oprește, sistemul ar continua să împingă substanța chimică afară, și de aceea aici obișnuim să montăm supape de reținere din oțel inoxidabil, cu racord pneumatic. Sunt scumpe foc, cu toate acestea nici ele nu închid bine. Supapele de reținere au fost inventate pentru apă curată. Supapele de reținere cu bilă, montate pe pompe, sunt eventual folosite la sistemele urbane, pentru că în mediul urban impuritățile mărunte, în bucăți, tari sunt mult mai puține, de aceea acolo supapele de reținere funcționează mai eficient. În industrie însă supapa de reținere este aproape interzisă.

Care este mai bun, cotul de 45 sau cel de 90°? Aceasta este pur și simplu o chestiune de traseu, dacă trebuie să facem un viraj sau să ocolim ceva. Nu în toate cazurile este bine să ne întoarcem imediat cu 90°. Întotdeauna condițiile locului dat decid dacă este mai practic să mergem mai departe cu fitinguri de 90 sau de 45°. La țevile de apă uzată cu diametru mare, din punctul de vedere al evitării înfundării, este o soluție mult mai avantajoasă dacă facem de două ori câte un viraj de 45°.

Este un mare avantaj dacă un tronson de țeavă se poate demonta, pentru că, dacă se înfundă undeva, poate fi desfăcut și curățat ușor cu un aparat de spălat cu presiune mare. Dacă sudăm totul cu tot, atunci, în caz de problemă, ne îngreunăm propria viață cu asta. De aceea folosim racord olandez în multe locuri. Firmele constructoare de mașini lucrează mai degrabă cu curbe trase, pentru că ele sudează tronsoanele de țeavă înăuntru, în atelier, ceea ce pentru ele este evident mai ieftin decât să se ocupe peste tot cu etanșarea filetelor.

Pentru un sistem complet de epurare a apelor uzate ne asumăm o garanție integrală de un an. Aceasta se referă la orice componentă existentă, dar, întrucât aceste mașini funcționează 365 de zile pe an, 24 de ore pe zi, nici nu este voie să ne asumăm garanția pentru un timp mult mai lung, pentru că într-adevăr componentele se uzează foarte repede – cel puțin față de o utilizare casnică obișnuită.

După expirarea anului încheiem de obicei un așa-numit contract de întreținere, ceea ce înseamnă că trimestrial sau chiar săptămânal doi-trei colegi merg la fața locului, verifică, reglează sistemul dacă este nevoie, stau de vorbă cu operatorul, și atunci ies la suprafață acele probleme că undeva picură, că acolo ar trebui o sondă PH nouă și altele asemenea. În următoarea perioadă de întreținere ducem deja componentele de schimbat, și astfel putem realiza o conservare continuă a stării.

Instalația industrială de tratare a apelor uzate, ca orice altceva, ajunge la vârsta la care – dacă nu unitatea principală, dar – toate subansamblurile, accesoriile, dulapul electric de comandă și cablajul etc. trebuie schimbate. În schimb, dacă ne comandă TMK continuu, adică întreținere preventivă planificată, atunci aceasta poate dura mult mai mult. Nici nu mai trebuie să spun, sunt locuri unde doar pornesc instalația, o folosesc, iar când se oprește, atunci ne anunță. Aceasta este varianta cea mai rea. Oprirea, repararea instalației stricate este de cele mai multe ori mai grea, mai costisitoare decât dacă am fi prevenit conștient problema. Avem o strategie pusă la punct pentru felul în care protejăm aceste instalații și, dacă efectuăm într-adevăr întreținerea din șase în șase luni sau anual, atunci defecțiunile neașteptate pot fi evitate și astfel durata de viață a instalațiilor poate fi prelungită.

Pentru noi este un mare avantaj dacă există pe stoc tot ce ne trebuie, pentru că, atunci când sună cineva că e mare belea, noi trebuie să plecăm chiar a doua zi. Se întâmplă să avem doar o zi ca să procurăm fiecare componentă lipsă. Din păcate, în lumea de azi tendința este ca în multe locuri marfa să fie livrată la patru săptămâni de la comandă. Ei bine, noi nu am putea lucra așa! Faptul că la Menet-Trend aceste componente standard sunt de obicei disponibile imediat este pentru noi într-adevăr un ajutor foarte-foarte mare.

În industria alimentară există un domeniu unde am reușit să asigurăm reacția imediată astfel: am standardizat cinci tipuri de pompe, pentru care avem un loc de depozitare aprovizionat, de unde nu trebuie decât să luăm componenta de care avem nevoie tocmai atunci. Dacă este vreo problemă cu una dintre aceste mașini, băieții pur și simplu o iau, o duc jos într-o cutie, o schimbă, și de multe ori termină cu totul mai devreme decât am fi putut trimite măcar o ofertă de preț, pentru că între timp nici pentru asta nu este timp.

Aceste sisteme nu pot fi oprite. Cazanele sunt încălzite, vine laptele. Avem o instalație care de șapte ani nu s-a mai oprit niciun minut. O singură dată a fost o problemă cu ea, într-o seară de Revelion. Da, Revelionul de atunci l-am petrecut tot acolo. A fost un caz memorabil.

Am pornit un proiect de protecția mediului în școlile primare. Copiilor mici le prezentăm, pe de o parte, noțiunile de bază legate de formarea și de tratarea apelor uzate. Prin purificarea unui pahar cu apă demonstrez ce muncă serioasă cere obținerea fie și a unui litru de apă curată. Amestec apă cu lapte, apoi le separ cu ajutorul substanțelor chimice. Copiii se emoționează, se bucură foarte mult, pentru că pot urmări procesul de la un capăt la altul.

Cealaltă temă importantă a prezentării este conștientizarea formelor corecte de folosire a apei. Calculăm ce economie de apă ar însemna, raportat la întreaga țară, dacă un singur copil ar risipi zilnic cu o jumătate de litru mai puțină apă! În formă interactivă analizăm cum stă situația rezervelor de apă potabilă pe diferite continente și ajungem la constatările cele mai importante: că aici, în Bazinul Carpatic, încă avem apă din belșug, dar din păcate acest lucru nu va mai fi așa multă vreme. Acum trebuie să ne ocupăm serios de asta, pentru că vedem că în cea mai mare parte a lumii există deja o mare lipsă de apă potabilă. Am vrea să lăsăm apă și nepoților noștri.