Privire în interiorul lemnului, sau înșurubare în siguranță, rapid, fără rugină

Când lucrăm cu lemn, ne străduim să prevenim, pe cât se poate, orice problemă care apare.

Există multe specii de lemn și multe tehnologii, dar pe noi ne interesează în primul rând factorii care țin de montaj, pentru că trebuie să vă oferim soluții de montaj pentru astfel de proprietăți și pentru altele asemănătoare.

Acesta este la noi punctul de plecare.

Lemnul poate crăpa atunci când îl înșurubăm pentru că are o direcție a fibrelor, iar dacă între fibrele lui se înțepenește o pană de oțel, atunci aceea este, la prima vedere, mai puternică decât el, și lemnul cedează. (Sigur, partida nu s-a jucat încă până la capăt, pentru că lemnul începe cu timpul să se deformeze, și se poate întâmpla ca la sfârșit totuși să rupă acel șurub.)

Crăparea poate fi evitată dacă înșurubăm șurubul în material nu forțându-l, ci formând o gaură regulată.

Există mașină de găurit, se poate prefora cât poftești, dar de ce, dacă nu este obligatoriu?

Pentru a înlocui această operațiune servesc șuruburile pentru lemn autoperforante și autofiletante:

Tensiunea poate fi redusă și mai mult dacă porțiunea de intrare a șurubului conține o așa-numită parte de măcinare, care lărgește gaura puțin peste diametrul tijei șurubului – acest lucru duce la o potrivire cu o idee mai lejeră, ceea ce ajută la evitarea crăpării. În apropierea nodurilor este mai bine să fim precauți, iar dacă trebuie neapărat să înșurubăm acolo, atunci mai degrabă să preforăm.

Următoarea porțiune care poate tensiona materialul este capul șurubului, mai ales dacă este înecat.

Pentru eliminarea acestui lucru există capete cu autoînecare, la care o nervurare formată tocmai în acest scop îndepărtează fibrele lemnului din calea capului – astfel nu este necesară preînecarea, pentru că și acest lucru îl face în locul nostru șurubul însuși.

Să întoarcem capul și să privim înăuntru! În anii ’80 mai puteam întâlni aici canale drepte, apoi, din anii ’90, au început să se răspândească locașurile în cruce Phillips și Pozidrive – cu care este încă mult mai ușor de lucrat, dar cu cât este mai mare rezistența lemnului, cu atât mai multă forță trebuie să exercităm prin șurubelniță. Ce senzație bună este să înaintezi cu lucrarea! Nu la fel când bitul iese întruna din locaș!

Locașurile în cruce transmit din păcate forța cu o eficiență relativ scăzută – se lasă, iar când vârful iese, în cel mai rău caz se deteriorează și locașul, și vârful.

Tocmai de aceea vedem astăzi, la cele mai moderne șuruburi pentru lemn, locaș Torx în loc de locaș în cruce. Acest fel de locaș este mai ascultător, și face ceea ce așteptăm de la el: rotește capul, iar acela tija – șurubul înaintează mai lin și mai repede decât oricând până acum în istoria înșurubării.

Alegeți mai degrabă șuruburi pentru lemn cu locaș Torx, dacă aveți posibilitatea de a alege!

După ce am ușurat înșurubarea, tot ne mai poate lovi o surpriză neplăcută, dacă auzim un mic trosnet în lemn – acesta este momentul în care șurubul se blochează – iar după o clipă doar atât: „pac”, și capul șurubului s-a și rupt.

Ce să facă omul acum? Să găurească alături și să scoată cu un clește tija ruptă înăuntru, sau să lase totul baltă și să o ia de la capăt cu o altă bucată de lemn? Scumpă va fi ciorba aceea, dacă vor fi multe astfel de bucăți de lemn în ea!

Iar noi chiar nu ne-am dori să fim pomeniți des în chestiuni de ciorbă – de aceea capul șuruburilor noastre pentru lemn de nouă generație este întărit. La punctul de întâlnire dintre cap și tijă se află o îngroșare drăguță: acesta este punctul în care capetele obișnuiesc să se rupă, și care a trebuit întărit.

Sperăm că nu veți mai auzi nici trosnet, nici pocnet, și nici nu vă veți mai bate capul – ci veți înainta frumos cu lucrarea, așa cum vă place.

Elementele de fixare disponibile la noi sunt în mare parte inoxidabile – nu trebuie să vă îngrijorați nici din cauza ruginii, nici din cauza calității materialului. Șuruburile inoxidabile sunt din start mai puternice decât surorile lor din oțel, și rezistă și la intemperii. Pe suprafețele exterioare din lemn proiectate cu pretenție nu va curge rugina cu timpul, dacă montați cu astfel de șuruburi.

Terase, balustrade, placări exterioare din lemn, fațade, scări, case din lemn, terenuri de joacă, garduri, saune… Nu-i așa că nu vreți să asamblați așa ceva cu șuruburi zincate ieftine?

Nu este sigur că vă vor lovi imediat surprize neplăcute dacă faceți acest lucru – dar cel mai târziu atunci când va trebui totuși să demontați odată ceea ce ați aruncat laolaltă din economie, veți constata că șuruburile de fier au ruginit în lemn. Câteva astfel de mici sunete „trosnet–pac” conving omul că iese mult mai bine dacă data viitoare lucrează mai degrabă cu șuruburi pentru lemn NONOX inoxidabile . Nu așteptați până atunci!

Șuruburile inoxidabile austenitice de calitate A2–A4 nu pot fi din păcate călite prin tratament termic – în locul acestui lucru ele sunt durificate prin trefilare, ceea ce este o parte fundamentală a procedeului de fabricație, nu hocus-pocus.

Dacă acest lucru nu este de ajuns, pentru că lemnul este foarte tare, atunci puteți comanda de la noi șuruburi inoxidabile NONOX cu marcajul C1, călite, cu structură de material martensitică – acestea se descurcă și cu cea mai tare nucă.

Oțelul inoxidabil nu trebuie prevăzut cu protecție de suprafață, pentru că este inoxidabil în masa lui – protecția i-o asigură stratul de oxid care se formează pe suprafața sa. În schimb, și șuruburilor pentru lemn NONOX le poate prinde bine puțină lubrifiere: pot fi înșurubate în lemn cu o rezistență mai mică, ceea ce contează mai ales la șuruburile lungi.

Unele dintre șuruburile noastre pentru lemn de nouă generație sunt de aceea prevăzute cu o acoperire specială care ușurează înșurubarea .

Când asamblăm două materiale, acestea au tendința să se îndepărteze puțin unul de altul – în stratul superior șurubul se rotește mai ușor decât ar putea să pătrundă în stratul de dedesubt. Sunt locuri unde nici nu observăm acest lucru, dar sunt locuri unde este urât și inacceptabil.

Se oferă două soluții:

Aceste nervuri de lărgire a găurii sunt o porțiune scurtă, de 1–2 cm, pe tija șurubului, care îndepărtează filetul din stratul superior și lărgește gaura atât de mult încât tija să poată trece fără rezistență – și prin aceasta straturile se strâng frumos împreună.