Cum putem evita griparea elementelor de fixare din oțel inoxidabil

01Starea suprafeței filetului

Nu rareori se presupune despre fenomen că este cauzat de coroziune, în schimb, de cele mai multe ori se ascund în fundal alte cauze declanșatoare, precum prelucrarea grosolană a filetului sau alte deteriorări de suprafață. Dacă, de exemplu, examinăm sub microscop filete întărite prin laminare, vedem adesea suprafețe fisurate, solzoase. Filetele în sine sunt rugoase, fisurate, ceea ce oferă o suprafață mărită pentru atacul coroziunii.

Aceasta poate rezulta din faptul că duritatea materialului de bază este prea mare sau că se folosesc scule de rulare nepotrivite pentru rularea filetului, dar la fel de bine și sculele incorecte folosite la strunjirea filetului pot face ca suprafața filetului să fie neuniformă. Acestea pot fi desigur prevenite prin utilizarea unor scule bine alese, potrivite pentru prelucrarea oțelurilor inoxidabile austenitice NONOX.

02Diferența de duritate dintre șurub și piuliță

O altă cauză binecunoscută a gripării îmbinărilor filetate este diferența insuficientă de duritate dintre șurub și piuliță. După cum știm, oțelurile austenitice se durifică mult în timpul deformării la rece, ceea ce înseamnă că trebuie să ținem cu grijă cont de straturile exterioare ale suprafeței materialului de bază înainte de a fabrica un șurub din el.

Între duritatea șurubului și cea a piuliței trebuie să existe o diferență corespunzătoare. De regulă, materialul de bază al șurubului trebuie să aibă o rezistență și o duritate de suprafață mai mari, în timp ce pentru piuliță este indicat să alegem un material mai slab cu cel puțin o clasă de rezistență. Acolo unde asociem materiale de aceeași calitate, fie luăm în considerare valorile de rezistență indicate, fie, în cazul filetelor rulate, trebuie să ținem cont de durificarea care apare în timpul prelucrării.

În cazul în care folosim oțeluri inoxidabile austenitice NONOX, dar de calități diferite, nu trebuie să uităm că rezistența materialelor de bază nu este neapărat identică. De exemplu, rezistența de bază a materialului 1.4404 în stare călită și revenită este mult mai scăzută decât cea a materialului 1.4529, în aceeași stare. În caz de îndoială, este bine să pornim de la valoarea de rezistență a materialului de bază înainte de a începe fabricarea șurubului. Pentru siguranța finală, să mai efectuăm un test de duritate prin penetrare HV 10 pe suprafața materialului!