Povestea (interesantă) a unui îndrăgostit de navigația cu vele

01De unde a venit dragostea pentru navigația cu vele?

Fiind din Sopron, lacul Fertő era aproape, nu ne plăcea să jucăm fotbal, cumva așa a apărut navigația cu vele. Din ’65 am început să mergem la antrenamente, pe Lac, cu secția de sport, pe vremea când acolo nu se putea ieși în larg decât cu autorizație specială. Până acolo ajungeam de cele mai multe ori cu bicicleta sau, mai rar, pe platforma unui camion, deși navigația cu vele însăși este numită de obicei „sportul regilor” – și asta probabil nu este întâmplător…

02A 51-a regată Barcolana* (2019)

„Regata Barcolana” este, din februarie 2019, cea mai mare serie de curse cu vele din lume; se organizează din 1969 pe un traseu de 16 mile, în fiecare an, în a 2-a sâmbătă a lunii octombrie, în golful Trieste, în Italia.

În 2019 ne-am înscris și noi, împreună cu cei 7 tovarăși ai mei, la cea de-a 51-a cursă, iar pentru această ocazie am și închiriat în Zadar (Croația) un velier de 46 de picioare (~ 14 m), cu patru cabine, cu dotări complete, apoi cu el am traversat spre golful Trieste, și încă într-un marș continuu de 2 zile.

Mergând aproape de țărm admiram peisajul minunat, pe apele deschise ne desfătam cu frumusețea mării, iar noaptea s-a lăsat peste noi un întuneric cum nu întâlnisem niciodată nici măcar în pădurea deasă. Luminile de poziție ale ambarcațiunii, ca de pildă lumina de catarg, nu dădeau nicio lumină pe punte, din cauza asta abia dacă ne mai vedeam unii pe alții. Nici nu mai trebuie să spun că noaptea a trebuit să ne bazăm în întregime pe ecranul de navigație de mărimea unei coli A4, care este un instrument mai serios decât cele pe care le folosim în mașini, întrucât pe el se văd nu doar linia țărmului, ci și stâncile care reprezintă un pericol, precum și navele aflate în zonă – și încă de la 2-3 km, când mai există din plin posibilitatea de a le evita.

În noaptea aceea s-a stârnit apoi un vânt atât de puternic, încât, în urma unei rafale mai tari (așa-numitul „pöff”), roata de cârmă l-a împins într-o parte pe coechipierul nostru firav aflat tocmai la post atât de tare, încât a trebuit să predea imediat postul unuia dintre tovarășii noștri mai voinici, care a fost în stare să țină cârma și direcția chiar și în acest vânt de putere furtunoasă.

Traversând din Croația în Slovenia, iar de acolo în Italia, firește că a trebuit să acostăm la fiecare trecere de frontieră pentru controlul actelor. Așa am ajuns în cele din urmă la Trieste, unde am reușit să ne odihnim o noapte în condiții mai liniștite, pentru că a doua zi începea cursa oficială.

03Ziua cursei

Cu această ocazie s-au înscris în cursă vreo 2500 de veliere. Însăși linia de start a trebuit să fie uimitor de lată pentru ca un număr atât de mare de ambarcațiuni să poată fi aliniat. (https://youtu.be/fs_agsjX_Xo) Cum tocmai în ziua cursei s-a făcut dimineață cu acalmie totală, arbitrii au fost nevoiți să mute sosirea la prima geamandură, așa că cei aflați în concurs au trebuit să-și ducă ambarcațiunile cumva măcar până acolo – dar ia să navighezi fără vânt!? Ce altceva aș putea spune despre asta decât că am reușit să parcurgem distanța de … metri în aproximativ 6 ore?

Când navigam spre Trieste aveam încă un vânt atât de puternic – mai ales noaptea – încât nici nu ne-ar fi trecut prin cap să ne retragem la odihnă; în schimb, la cursă nu ar fi fost nicio problemă dacă cea mai mare parte a echipajului s-ar fi odihnit.

Într-o cursă asemănătoare acesteia o coliziune ar fi fatală, de aceea trebuie de obicei să fim foarte atenți unii la alții. Iar riscul de răsturnare este scăzut chiar și pe vânt puternic, pentru că pe fiecare ambarcațiune există posibilitatea „terțarolării”, adică a reducerii suprafeței velei mari. Iar dacă se stârnește un vânt de putere furtunoasă, atunci nu-i chip: toate velele trebuie strânse. (Din germană, vela mare se numește „grósz”, iar vela din prova „fock”.)

Nici împotriva vântului nu se poate naviga; în astfel de cazuri trebuie făcută o mișcare în zigzag după o tehnică bine stabilită, pe care oamenii apei o numesc „galks”.

Cu un an mai devreme, la cea de-a 50-a cursă jubiliară au pornit cca. 3 mii de ambarcațiuni, dar de obicei la un asemenea eveniment se adună 2-2,5 mii de veliere. Festivitate de premiere la fața locului nu există, în schimb rezultatele se încarcă ulterior pe internet, unde pot fi consultate. Arbitrii nu au o treabă ușoară, întrucât se întâmplă ca 100-150 de ambarcațiuni să vireze aproape simultan. Cea de-a 51-a ediție a fost câștigată de tânărul concurent sloven Gašper Vinčec, cu velierul său numit „Way of Life”.

După încheierea cursei am mai rămas acolo câteva zile, ca să ne bucurăm de atmosfera obișnuită în astfel de momente.

04Și feroneria navală trebuie să își dovedească valoarea

La curse și feroneria navală trebuie să își dovedească valoarea, pentru că, dacă în mijlocul celor mai grele încercări „zboară” din întâmplare vreuna, atunci se poate rupe chiar și catargul. Din fericire, nouă nu ni s-a întâmplat așa ceva, iar feroneria navală și accesoriile NONOX din oțel inoxidabil, respectiv rezistent la acizi, de la Menet-Trend sunt oricum produse de calitate excelentă, de încredere, pe care nu putem decât să le recomandăm și altora.

*Regata Barcolana: serie de curse cu vele denumită după instituția organizatoare, care a stabilit în 2019 un Record Mondial Guiness. Organizatorul: Società Velica Barcola Grignano